• Sifilisul primar . In locul inocularii (nu neaparat regiunea genitala) apare leziunea primara - sancrul dur sau sifilomul, reprezentand una sau mai multe eroziuni rosii, rotunde sau ovalare de 1-2 cm in diametru, superficiale si nedureroase. Deseori ele sunt asociate cu marirea nodulilor limfatici regionali (cel mai des cei inghinali). Netratata, leziunea dispare de la sine in 1-6 saptamani fara nici o urma. Aceasta nu inseamna ca boala s-a autotratat: ea a trecut in alta faza de evolutie, si anume in sifilis latent. In aceasta perioada pacientul a ramas contagios chiar daca nu prezinta plangeri sau leziuni (testele serologice ramanand pozitive). Complicatiile pentru aceasta perioada sunt la barbati fimoza si parafimoza, la femei edem al labiilor mari si mici.
• Sifilisul secundar . Apare de la 3-6 saptamani de la debutul leziunii primare (cu sau fara ea). Aceasta perioada a bolii se caracterizeaza prin diseminarea treponemelor in tot organismul cu efecte nocive aproape la tote organele. Cele mai importante leziuni sunt: eruptii la nivelul pielii si mucoaselor (sifilide atat in regiunea genitala, cat si in orice alte regiuni ale corpului), alopecia (caderea parului), splenomegalie (marirea splinei), afectare hepatica, afectare renala, gastrite, artralgii, artrite, afectare osoasa, inflamatie oculara, surditate, tulburari neurologice. Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar cu o contagiozitate putin mai scazuta la un an de la infectie (dar cu progresarea bolii). Pentru 2/3 din pacienti perioada latenta poate persista intreaga viata, iar 1/3 din ei dezvolta sifilis tertiar.
• Sifilisul tertiar . Manifestarile cutanate apar in perioada 1-20 de ani dupa sifilisul secundar. Acestea sunt sifilidele nodulare si gomele care pot sa se localizeze in zone diferite si in organe interne, cu diferite complicatii locale ( cicatrici, atrofii, perforatii... ). De asemenea apar afectari: anevrism aortic, osteoliza, paralizie generala progresiva.

     Sifilisul congenital este sifilisul transmis intrauterin fatului de mama. Sifilisul matern poate provoca: nastere prematura, moarte intrauterina a fatului, infectie congenitala sau moarte neonatala (dupa nastere). Aproape toti copiii nascuti din mame bolnave de sifilis sunt infectati. Manifestarile clinice, in sifilis congenital, sunt asemanatoare ca in sifilisul dobandit.
    In diagnosticul sifilisului se folosesc diferite metode si teste dintre care : microscopia , reactii de fixare a complimentului ( Bordet-Wasserman ), reactii de floculare ( VDRL ), reactii de fluorescenta, de hemaglutinare si imunoenzimatice.
    Tratamentul se face numai la medicul specialist ( dermatovenerolog ). Eficacitatea si durata tratamentului coreleaza cu termenul bolii.
    Din metodele de profilaxie individuala putem recomanda prezervativul si diferite solutii dezinfectante ( mai recent aparute, pentru profilaxia a mai multor boli venerice incluzand si sifilisul ) cu folosire postcoitala.